Evaluarea bunurilor culturale mobile

Asociatia Nationala a Evaluatorilor Autorizati din Romania

HOTARARE

pentru aprobarea Indrumarului de evaluare – Evaluarea bunurilor culturale mobile

Avand in vedere prevederile art. 3 din Hotararea Consiliul director nr. 8/2015,

In temeiul art. 5 alin. (2) si al art. 8 alin. (8) lit. j) din Ordonanja Guvemului nr. 24/2011 privind unele masuri in domeniul evaluarii bunurilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 99/2013, cu modificarile si completarile ulterioare,

Consiliul director al Asociatiei Naponale a Evaluatorilor Autorizap din Romania adopta prezenta hotarare.

Art. 1. – Se aproba indrumarul de evaluare – Evaluarea bunurilor culturale mobile, prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.

Art. 2. – Prezenta hotarare se publica in Buletinul informativ si pe pagina web a Asociatiei si intra in vigoare la data publicarii.

INDRUMAR DE EVALUARE

Evaluarea bunurilor culturale mobile

Continut	Paragrafe
Introducere	1-6
Definitii	7
Stabilirea termenilor de referinta ai evaluarii	8-12
Culegerea si analiza datelor	13-22
Aplicarea abordarilor in evaluare	23-48
Analiza rezultatelor si concluzia asupra valorii	48-53
Raportare	54-55

Introducere

Acest Indrumar este elaborat pentru a oferi suport evaluatorilor si utilizatorilor de rapoarte de evaluare a bunurilor culturale mobile In aplicarea standardului SEV101 Termenii de referinta ai evaluarii, In misiunile de evaluare a bunurilor culturale mobile, prin detalierea unor aspecte privind metodologia de evaluare si trebuie Inteles ca fiind complementar cerintelor aplicabile evaluarilor de bunuri mobile confinute In prezenta edifie a Standardelor de evaluare ANEVAR.

Acest Indrumar este aplicabil pentru derularea unei activitati de evaluare a bunurilor culturale mobile numai de catre evaluatorii autorizafi care defin specializarea EBM (evaluarea bunurilor mobile), conform legislatiei aplicabile In Romania.
In situafia In care evaluarea este realizata de un membru corporativ, raportul trebuie Intocmit de unul sau mai mulfi evaluatori avand specializarea EBM1.
Bunurile culturale mobile sunt bunuri ce alcatuiesc patrimoniul cultural national mobil, conform legii 182/2000 privind protejarea patrimoniului national cultural mobil, art. (3):

4.1. bunuri arheologice si istorico-documentare, precum:

a) descoperiri arheologice terestre si subacvatice, unelte, ceramica, inscriptii, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentatie si harnasament, arme, Insemne funerare, cu exceptia esantioanelor demateriale de constructie, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate;
b) elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;
c) marturii materiale si documentare privind istoria politica, economica, sociala, militara, religioasa, stiintifica, artistica, sportiva sau din alte domenii;
d) manuscrise, incunabule, carti rare si carti vechi, carti cu valoare bibliofila;
e) documente si tiparituri de interes social: documente de arhiva, harti si alte materiale cartografice;
f) obiecte cu valoare memorialistica;
g) obiecte si documente cu valoare numismatica, filatelica, heraldica: monede, ponduri, decoratii, insigne, sigilii, brevete, marci postale, drapele si stindarde;
h) piese epigrafice;
i) fotografii, clisee fotografice, filme, Inregistrari audio si video;
j) instrumente muzicale;
k) uniforme militare si accesorii ale acestora;
l) obiecte cu valoare tehnica;

1 Cand este cazul, in evaluare pot fi cooptati si specialisti.

4.2. bunuri cu semnificatie artistica, precum:

a) opere de arta plastica: pictura, sculptura, grafica, desen, gravura, fotografie si altele;
b) opere de arta decorativa si aplicata din sticla, ceramica, metal, lemn, textile si alte materiale, podoabe;
c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrarie, mobilier si altele;
d) proiecte si prototipuri de design;
e) materiale primare ale filmelor artistice, documentare si de animatie;
f) monumente de for public, componente artistice expuse In aer liber;

4.3. bunuri cu semnificatie etnografica, precum:

a) unelte, obiecte de uz casnic si gospodaresc;
b) piese de mobilier;
c) ceramica;
d) textile, piese de port, pielarie;
e) alte obiecte din metal, lemn, os, piatra, sticla;
f) obiecte de cult;
g) podoabe;
h) ansambluri de obiecte etnografice;
i) monumente din muzeele etnografice in aer liber;

4.4. bunuri de importanta stiintifica, precum:

a) specimene rare si colectii de zoologie, botanica, mineralogie si anatomie;
b) trofee de vanat;

4.5. bunuri de importanta tehnica, precum:

a) creatii tehnice unicat;
b) raritati, indiferent de marca;
c) prototipuri ale aparatelor, dispozitivelor si masinilor din creatia curenta;
d) creatii tehnice cu valoare memoriala;
e) realizari ale tehnicii populare;
f) matrite de compact-discuri, de CD-ROM, de DVD si altele asemenea.
Deoarece conceptul de bunuri mobile este mai larg, incluzand si alte categorii de bunuri In afara bunurilor culturale mobile, menfionam ca acest Indrumar nu este aplicabil In cazul masinilor, echipamentelor, instalatiilor si stocurilor.
In cazul In care implementarea continutului Indrumarului ramane la latitudinea evaluatorilor, acestia trebuie sa actioneze In conformitate cu rationamentul profesional si cu Codul de etica al profesiei de evaluator autorizat.

Definitii

Aceasta secfiune completeaza definitiile incluse In SEV 101 Termenii de referinta ai evalušrii si In Glosarul IVS 2016. Definitiile prezentate In acest capitol sunt aplicabile numai In contextul acestui Indrumar si includ termenii relevanfi pentru tntelegerea acestuia.

Bunuri culturale clasate – Bunurile culturale care, In urma procedurii de clasare, au fost Inscrise In categoriile “Fond” sau “Tezaur” ale Patrimoniului Cultural National Mobil.

Bunuri culturale comune – Bunurile culturale care, fie nu Indeplinesc conditiile pentru a fi susceptibile pentru clasare sau care In urma procedurii de clasare, nu au fost Inscrise In categoriile “Fond” sau “Tezaur” ale Patrimoniului Cultural National Mobil.

Fondul Patrimoniului Cultural National Mobil (Fond) – Categorie juridica a Patrimoniului Cultural National Mobil, alcatuita din bunuri culturale de valoare deosebita.

Tezaurul Patrimoniului Cultural National Mobil (Tezaur) – Categorie juridica a Patrimoniului Cultural National Mobil, alcatuita din bunuri culturale de valoare exceptionala.

Clasare – Procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural nafional mobil, fond si tezaur. Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiza Intocmit de experfi acreditafi de Comisia Nafionala a Muzeelor si Colectiilor.

Client- O parte care angajeaza contractual un evaluator pentru serviciile de evaluare.

Cost de mlocuire – In general, este definit ca fiind costul curent al unui activ similar care ofera o utilitate echivalenta.

Cost de reconstruire – Costul curent de realizare a unei replici (copii) a unui activ.

Data raportului– Data la care se emite raportul de evaluare.

Documentul contractual – Acesta poate fi un contract de prestari servicii sau un contract de prestari servicii cu caracter general si comenzile ulterioare.

Drept de preemptiune – In cazul bunurilor culturale clasate In categoria “Tezaur”, precum si In cazul bunurilor ce formeaza Fondul Arhivistic National, Statul are dreptul de a achizitiona cu prioritate respectivele bunuri, la o valoare egala cu cea oferita de un cumparator decis.

Evaluator- O persoana fizica sau juridica ce are calitatea de evaluator autorizat In conditiile Ordonan|ei Guvernului nr. 24/2011 privind unele masuri In domeniul evaluarii bunurilor, aprobata prin Legea nr. 99/2013, cu modificarile ulterioare.

Fond Arhivistic National – Este alcatuit din documentele create de-a lungul timpului de catre organele de stat, organizatiile publice sau private economice, sociale, culturale, militare si religioase, precum si de catre persoanele fizice. Prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei se Intelege: acte oficiale si particulare, diplomatice si consulare, memorii, manuscrise, proclamatii, chemari, afise, planuri, schite, harti, pelicule cinematografice si alte asemenea marturii, matrice sigilare, precum si Inregistrari foto, video, audio si informatice, cu valoare istorica, realizate In tara sau de catre creatori romani In strainatate.

Inlocuirea unui obiect vechi cu unul nou (de la vechi la nou) – se refera la costul de achizitie al aceluiasi element sau, daca acesta nu este disponibil, al unui element de acelasi fel si In aceeasi stare, de pe piata de vanzare cu amanuntul a obiectelor de arta noi.

Mijloc fix- Orice imobilizare corporala, care este detinuta pentru a fi utilizata In productia sau In livrarea de bunuri sau In prestarea de servicii, pentru a fi Inchiriata tertilor sau In scopuri administrative, daca are o durata normala de utilizare mai mare de un an si o valoare mai mare decat limita stabilita prin Hotararea Guvernului.

Pret de adjudecare licitatie – Pretul care reprezinta ultima propunere acceptata In cadrul unei licitatii publice; poate include sau nu onorarii sau comisioane.

Pret de pornire licitatie – Pretul de la care porneste licitatia publica. In cazul licitatiei traditionale, pretul de adjudecare nu poate fi mai mic decat pretul de pornire, care reprezinta astfel, pretul minim de vanzare a bunului. In cazul licitatiei olandeze, In cazul In care pretul de pornire nu este oferit, licitatorul poate cere un pret inferior

Proprietate mobiliara – Un concept legal care se refera la toate drepturile, interesele si beneficiile ce deriva din dreptul de proprietate asupra obiectelor, altele decat proprietatea imobiliara. In anumite tari, obiectele proprietatii mobiliare sunt numite In mod legal bunuri mobile pentru a se deosebi de proprietatea imobiliara care se poate referi, fie la dreptul real imobiliar, fie la proprietatea imobiliara. Obiectele din categoria bunurilor mobile pot fi corporale, cum ar fi bunurile mobile corporale sau necorporale, cum ar fi o creanta sau un brevet de inventie. Obiectele din categoria bunurilor mobile corporale nu sunt anexate In permanenta proprietatii imobiliare si In general sunt caracterizate prin caracterul lor mobil.

Reproducere – este o copie a obiectului original, cat mai apropiata de originalul In ceea ce priveste natura, calitatea si vechimea materialelor, Insa creata prin metodele moderne de realizare.

Restaurare – Disciplina care se ocupa cu restabilirea semnificatiei originale a operei pierduta partial sau estompata In timp si consolidarea suportului, In cel mai deplin respect fata de autenticitatea si integritatea obiectului, care trebuie transmisa asa cum a fost creata de autor.

Specialist- expert acreditat de Comisia Nationala a Muzeelor, specialist din cadrul muzeelor, specialist din cadrul caselor de licitatii, practician al pietei de arta, membru al Asociatiei Expertilor si Evaluatorilor de Arta din Romania, etc.

Utilizator desemnat – Clientul sau orice alta persoana fizica sau juridica careia i se acorda de catre evaluator, In scris, dreptul de a utiliza, in anumite conditii, raportul de evaluare. De exemplu, in cazul unui raport de evaluare angajat si platit de catre un client pentru a fi utilizat In legatura cu contractarea unui Tmprumut de la o banca, banca respectiva poate fi un utilizator desemnat al raportului.

Vanzare prin acord privat – O vanzare negociata si tranzacfionata Intre persoane si nu prin licitafie publica sau prin alta metoda. In general, preful de vanzare platit Intr-o vanzare prin acord privat este cunoscut numai de parfile care participa la tranzacfie. A se vedea si pref de licitafie, pref de lichidare a stocului.

Vanzare publica – O vanzare tranzactionata In cadrul unei licitatii publice sau prin intermediul unui operator cultural care asigura transparenta preturilor tranzactiilor efectuate.

Stabilirea termenilor de referinta ai evaluarii

La Inceputul evaluarii, precum si pe parcursul acesteia, evaluatorul trebuie sa stabileasca termenii de referinta ai evaluarii care vor fi agreafi cu clientul si vor fi precizati In scris Intr-un document contractual.
Documentul contractual include cerintele cuprinse In SEV 101, cu precizarile detaliate In continuare. Aceste aspecte se vor regasi si In raportul de evaluare:

9.1 Identificarea evaluatorului si a competenfei acestuia

Evaluatorul trebuie sa aiba specializarea Evaluarea bunurilor mobile (EBM).

9.2 Identificarea clientului si a oricaror alp utilizatori desemnaty

identificarea clientului evaluarii (persoana fizica sau juridica);
identificarea altor utilizatori desemnafi, daca este cazul. Utilizatorul desemnat trebuie sa fie identificat prin nume, conform termenilor agreafi cu clientul;
identificarea altor persoane (fizice sau juridice) care pot avea acces la raportul de evaluare. Atunci cand este posibil, aceste persoane trebuie sa fie identificate prin nume, conform termenilor agreafi cu clientul. Totusi, daca identificarea prin nume nu este adecvata, evaluatorul poate identifica o astfel de persoana prin precizarea tipului acesteia (de exemplu, auditorii clientului, consultantii juridici ai clientului, autoritafi fiscale etc.).

(1) Se vor preciza conditiile In care alfi utilizatori desemnafi vor putea utiliza raportul de evaluare, respectiv conditiile In care alte persoane pot avea acces la raportul de evaluare. Aceste conditii pot include limitarea sau excluderea asumarii raspunderii evaluatorului fafa de un utilizator desemnat sau fafa de o persoana care are acces la raportul de evaluare, referiri la adecvarea scopului evaluarii fafa de interesele unui utilizator desemnat sau ale unei persoane care poate avea acces la raportul de evaluare, respectarea termenilor de confidenfialitate sau altele.

(2) Utilizatorii desemnafi, alte persoane care pot avea acces la raportul de evaluare, precum si conditiile menfionate In paragraful anterior pot fi identificate si menfionate In sectiunea privind restrictiile aplicabile utilizarii, difuzarii si publicarii raportului de evaluare.

(3) Persoana care primeste o copie a unui raport de evaluare nu devine un utilizator desemnat decat In cazul In care este autorizata de catre evaluator si identificata explicit ca utilizator desemnat.

(4) Persoana care primeste o copie a unui raport de evaluare fara sa fi fost identificata de catre evaluator ca utilizator desemnat sau ca persoana care poate avea acces la raportul de evaluare, sau fara a avea atributii legale sau reglementate In legatura cu respectivul

raport de evaluare, nu poate fi considerata ca utilizator desemnat al raportului de evaluare In sensul acestui Indrumar si nu este Indreptafita la niciun fel de pretenfie fafa de evaluator.

9.3 Scopul evaluarii;

(1) SEV 101 si SEV 220 dau exemple de astfel de scopuri ale evaluarii.

9.4 Identificarea bunurilor mobile supuse evaluarii:

(1) Diversitatea bunurlor culturale mobile nu permite o abordare unitara a criteriilor de identificare. Totusi, In cele mai multe cazuri, un minim de informatii de identificare trebuie sa cuprinda: tipul bunului cultural, denumirea sau descrierea, dimensiunile, tehnica si materialul, atelierul sau artistul, vechimea, starea de conservare, inscriptiile (semnatura, poanson, incizie etc).

(2) Este necesara chestionarea autenticitatii bunului cultural evaluat, datorita raspandirii reproducerilor dupa bunuri culturale celebre (reproduceri de tablouri ale pictorilor celebri, reproduceri ale bunurilor de arta decorativa ale atelierelor celebre, reproduceri ale antichitatilor, monedelor vechi, marcilor filatelice etc.), facute cu scopul de a oferi pe piata o alternativa mai ieftina. De multe ori aceste reproduceri pot fi Inselatoare pentru cineva nespecializat, de aceea recomandarea este de a apela la asistenta unui specialist pentru a stabili cat mai exact apartenenta la un artist, scoala sau atelier, vechimea si caracteristicile bunului cultural evaluat.

(3) Identificarea interventiilor de restaurare ale bunului cultural se reflecta In starea lui de conservare. Restaurarea este facuta, de obicei, de catre un expert-restaurator, dar pot exista cazuri In care exista interventii asupra bunului cultural facute de nespecialisti. Recomandarea este de a se apela la asistenta unui specialist pentru a stabili cat mai exact starea de conservare a bunului cultural evaluat.

(4) Identificarea bunurilor culturale mobile evaluate pe amplasament (instalate), implica, suplimentar, localizarea bunurilor prin adresa postala si/sau prin descrierea legala sau prin alte referinte asemanatoare.

(5) Este necesara identificarea masurii In care bunul cultural este atasat la alte active (de exemplu, vitralii) sau este integrat cu acestea (de exemplu, fresca). In aceste cazuri trebuie sa se precizeze In mod clar ce se include sau ce se exclude din evaluare.

(6) Este necesara identificarea oricaror documente (cum ar fi certificate de clasare, rapoarte de expertiza, cataloage de expozitii, publicatii, monogratii) care reproduc sau se refera la bunul evaluat.

(7) Daca sunt evaluate bunuri destinate sa furnizeze servicii sau utilitafi unei constructii, care In mod normal sunt incluse In proprietatea imobiliara, iar scopul evaluarii solicita ca aceste elemente sa fie evaluate separat, se va include o precizare privind efectul firesc al includerii valorii acestora In valoarea proprietatii imobiliare si faptul ca ar putea sa nu fie valorificate separat.

(8) Identificarea bunurilor culturale din patrimoniul institutional se face pe baza informatiilor contabile si pe baza documentelor de gestiune (fise de inventar etc.).

9.5 Tipul valorii

9.6 Data evaluarii

(1) In completarea cerintelor cuprinse In SEV 101, referitor la data evaluarii, aceasta poate sa nu fie menfionata In mod expres In documentele contractuale care se refera la evaluari ce vor fi elaborate In baza unor comenzi viitoare (cum este cazul contractelor de prestari servicii de evaluare Incheiate cu institutiile de credit). Documentele contractuale trebuie Insa sa indice intervalul de timp In care urmeaza sa se emita raportul de evaluare si data de la care decurge acest termen.

(2) Data evaluarii nu poate fi ulterioara datei raportului.

9.7 Documentarea pentru elaborarea evaluarii;

Desi, in cele mai multe evaluari, pot fi aplicate ipoteze si ipoteze speciale, evaluatorul va dovedi prudenfa In preluarea lor prin copiere din alte texte, fara o personalizare adecvata cu evaluarea efectuata.

(3) In cazul In care un client solicita o evaluare pe baza unei ipoteze pe care evaluatorul o considera ca fiind nerealista, acesta trebuie sa refuze furnizarea serviciilor de evaluare.

(4) Daca bunul cultural este atasat la alte active sau este integrat cu acestea, trebuie precizate orice ipoteze sau ipoteze speciale necesare care se refera la disponibilitatea oricaror active complementare.

(5) Cand inspecfia este limitata (inspectie partiala, esantionare sau analiza de tip ..desktop” – de birou) trebuie emise ipoteze privind bunurile care nu au fost inspectate.

(6) Trebuie precizate premisele valorii, precum si ipotezele speciale care descriu conditia si situatia In care bunurile culturale sunt oferite pe piafa, cum ar fi:

Bunurile culturale formeaza o colectie si se evalueaza ca atare.

9.9 Restrictii de utilizare, difuzare sau publicare;

Bunul cultural este clasat In Patrimoniului National Cultural Mobil si nu poate fi exportat;
Bunul cultural este proprietate publica si nu poate fi Instrainat;

9.10 Declararea conformitatii evaluarii cu standardele de evaluare aplicabile m Romania, sau explicarea cauzei neconformitštii;

9.11 Descrierea raportului.

Termenii de referinta ai evaluarii pot fi modificati pe parcursul elaborarii raportului de evaluare, cu conditia ca orice modificare sa fie agreata In scris de catre parti Inainte de emiterea raportului de evaluare final.
Termenii de referinta ai evaluarii trebuie formulati Intr-o maniera clara, care sa nu induca In eroare niciuna dintre partile contractuale si nici un terj independent si avizat care are acces legitim la documentul contractual In care acestia sunt consemnati.
Termenii de referinta ai evaluarii agreati de catre evaluator si client In documentul contractual mentionat anterior, precum si o referire la acest document contractual, trebuie prezentati In raportul de evaluare, In mod sintetic, Intr-un format considerat adecvat de evaluator. In toate cazurile, acesti termeni vor fi formulati Intr-o maniera clara si care sa nu induca In eroare In mod voit un cititor Indreptatit al raportului de evaluare care nu are acces la documentul contractual prin care s- au consemnat termenii de referinta ai evaluarii.

Culegerea si analiza datelor

Clasificarea si descrierea bunurilor mobile

Cand se solicita evaluarea unui numar mare de bunuri mobile, activele evaluate ar trebui prezentate Intr-o maniera sistematica si uniforma. Se recomanda sa se utilizeze clasificarea clientului, mai ales cand evaluarea se face In scopul raportarii financiare.
Evaluatorul trebuie sa Inteleaga categoria de bunuri culturale din care face parte bunul cultural

3 Ipoteza este adeseori legata de o limitare a ariei investigatiilor care ar putea fi intreprinse de catre evaluator.

4 O ipoteza speciala este formulata in situatia In care ipoteza presupune fapte care difera de cele existente la data evaluarii. Include situajiile in care sunt formulate ipotezele privind un eveniment viitor.

evaluat, importanta sa artistica, istorico-documentara, einografica, stiintifica sau tehnica si caracteristicile importante ale respectivei categorii. Descrierea bunului cultural se va face intr-un mod simplu, nivelul de detaliere trebuind sa asigure o buna Intelegere de catre cititor5.

Culegerea datelor

Cantitatea si tipul datelor culese sunt impuse de abordarile pe care se bazeaza concluzia asupra valorii, precum si de premisele valorii si de ipotezele specifice ale evaluarii. Toate datele culese trebuie sa aiba sens si sa fie relevante.
Datele necesare pentru a efectua evaluarea si a formula concluziile asupra valorii sunt:

(1) date despre categoria bunului cultural (procedeul de identificare fiind cunoscut ca macroidentificare). Aceste date sunt cele despre tipologia bunului cultural;

(2) date despre bunul cultural evaluat (procedeul de identificare fiind cunoscut ca microidentificare), focalizate pe identificarea caracteristicilor specifice ale bunului; includ, fara a se limita la acestea: artistul, scoala sau atelierul, tehnica si materialul, dimensiunile, vechimea, inscriptiile (semnatura, poanson, incizii, etc.), apartenenta la o colectie, clasarea In Patrimoniul National Cultural Mobil, precum si alte informatii considerate a fi relevante pentru participantii pe piata;

(3) date despre piata specifica sunt colectate, de obicei, la nivel national, dar, In functie de tipul bunului cultural evaluat, datele pot fi colectate si la nivel international. Aceste date surprind aspecte din domeniile social, cultural, economic6, sau administrativ7, care pot influenta valoarea bunurilor culturale evaluate si reprezinta o baza pentru analiza pietei specifice, explicarea rezultatelor si concluzia finala asupra valorii;

(4) date despre alte bunuri culturale, comparabile cu bunurile culturale evaluate. Datele colectate pot include, fara a se limita la acestea, informatii despre bunuri culturale comparabile vandute sau Inchiriate sau oferite spre vanzare sau Inchiriere, informatii privind costurile de restaurare, comisioanele operatorilor economici care intermediaza comertul cu bunuri culturale mobile, etc.

De regula, evaluarea bunurilor culturale mobile implica inspectarea acestora. Inspectia se efectueaza, de regula, Tmpreuna cu clientul sau cu persoane desemnate de catre acesta. Identificarea bunurilor culturale mobile se face pe baza informatiilor furnizate de catre client, responsabilitatea asupra informatiilor In baza carora s-a efectuat identificarea revenind clientului. Totusi, este de datoria evaluatorului sa verifice, fie prin cunostintele proprii, fie asistat de un specialist, veridicitatea informatiilor furnizate de client cu privire la autenticitatea bunului cultural evaluat.
Inspectia partiala, esantionarea sau analiza de tip „desktop” (de birou) sunt tehnici de identificare limitate a caror utilizare trebuie sa fie bine justificata In raportul de evaluare. Acestea pot fi utilizate doar daca evaluatorul este convins ca aplicarea lor nu va conduce la erori In evaluare. Inspectarea partiala se refera la imposibilitatea inspectarii In totalitate a bunurilor mobile evaluate (de exemplu, In cazul instalapor complexe). In cadrul inspectiei prin esantionare sunt folosite tehnici specifice statisticii; esantionarea este adecvata numai daca prin aplicarea ei se poate obtine o imagine corecta asupra Intregului. Analiza de tip „desktop” (de birou) presupune identificarea bunului cultural fara ca acesta sa fie inspectat de catre evaluator. In acest caz este obligatoriu ca clientul sau reprezentantii acestuia sa furnizeze In scris toate informatiile necesare evaluarii.
Raportul de evaluare trebuie sa includa referinte la sursele de informatii utilizate de catre evaluator. Analiza datelor
In raportul de evaluare, evaluatorul trebuie sa prezinte o analiza a piefei specifice a bunurilor culturale mobile care fac obiectul evaluarii.
In efectuarea analizei de piafa, evaluatorul trebuie sa parcurga cel pufin urmatoarele etape:

5 Cand este cazul, pot fi utilizate si fotogratii.

6 De exemplu, cererea pe piata internationala pentru bunuri culturale ce provin dintr-o anumita regiune poate diferi profund de cererea de pe

piata interna.

7 De exemplu, taxele vamale si costurile de transport mari pot limita piata potentiala pentru un bun cultural.

1) sa identifice categoria careia ii apartine bunul cultural evaluat si sa evidentieze caracteristicile specifice categoriei;

(2) sa delimiteze aria piefei specifice categoriei, rafionamentul folosit trebuind sa fie prezentat In raport;

(3) sa analizeze cererea, oferta si tipul de piata la data evaluarii;

(4) sa analizeze, acolo unde este cazul, efectul schimbarilor care vor afecta relafia dintre cerere si oferta, precum si oferta competitiva viitoare respectiv cererea probabila viitoare.

Analiza de piafa va trebui sa confina informatii suport pentru datele care vor fi utilizate la aplicarea abordarilor evaluarii bunurilor culturale care, fara a se limita la acestea, pot fi: prefurile bunurilor culturale comparabile pe diferite piefe, prefurile restaurarii, comisioanele practicate de operatorii economici ce tranzactioneaza bunuri culturale, etc.

Aplicarea abordarilor In evaluare

Pentru exprimarea unei concluzii asupra valori bunurilor culturale mobile, evaluatorii aplica metode de evaluare specifice, care sunt incluse In cele trei abordari In evaluare:
a) abordarea prin piata
b) abordarea prin venit
c) abordarea prin cost.
In orice estimari ale valorii, se folosesc una sau mai multe din aceste abordari. Alegerea lor

depinde de tipul de bun cultural, de utilizarea desemnata a evaluarii, de premisele valorii, de

calitatea si cantitatea datelor disponibile pentru analiza.

Abordarea prin piata In cazul evaluarii bunurilor culturale

Abordarea prin piafa (cunoscuta si sub denumirea de comparafia directa sau comparafia

vanzarilor) este o abordare In evaluare care ofera o indicatie asupra valorii prin compararea

bunului subiect cu bunuri identice sau similare, al caror pref este cunoscut. .

Abordarea prin piafa este relevanta In cazul In care exista informatii de piafa suficiente care pot fi verificate; In lipsa acestor informatii aplicabilitatea abordarii prin piafa poate fi limitata.
Evaluatorul trebuie sa foloseasca surse credibile privind comparabilele, carora li se verifica acuratetea. Verificarea fiecarei comparabile poate sa nu fie necesara atunci cand sunt utilizate baze de date credibile, care furnizeaza o percepfie corecta asupra vanzarilor comparabile. Raportul de evaluare trebuie sa includa informatiile si demersurile realizate, pe baza carora evaluatorul a selectat bunurile culturale comparabile.
Evaluatorul ar trebui sa-si fundamenteze concluziile pe vanzari de bunuri culturale similare. Comparabilele care prezinta diferente majore ale caracteristicilor fata de cele ale bunului cultural subiect, vor fi folosite cu precautie si numai daca utilizarea lor poate fi justificata corespunzator. In caz contrar nu vor fi considerate adecvate din cauza ajustarilor prea mari necesar a fi aplicate.
Tehnicile de comparafie uzuale folosite In cadrul abordarii prin piafa sunt:

– tehnica identificarii (potrivirii) directe;

– tehnica asimilarii.

In cadrul tehnicii asimilarii, prefurile comparabilelor sunt ajustate pentru a reflecta diferenfele dintre fiecare bun cultural comparabil si bunul cultural subiect. Elementele de comparafie depind de categoria din care face parte bunul cultural si pot include, fara a se limita la acestea: dimensiunile, tehnica si materialul, vechimea, apartenenta la o colectie, reproducerea In cataloage sau monografii, etc. Evaluatorul trebuie sa identifice acele caracteristici ale bunului cultural pe care participantii de pe piafa le considera a fi importante pentru fundamentarea prefului.
In abordarea prin piafa, cuantificarea ajustarilor efectuate asupra prefurilor este una din cele mai dificile sarcini ale evaluatorului. Toate ajustarile efectuate asupra prefurilor bunurilor culturale comparabile trebuie argumentate In raportul de evaluare. Nu este permisa utilizarea unor ajustari fara prezentarea modului de estimare al acestora. Valoarea finala este indicata de comparabila care este cea mai apropiata de bunul cultural subiect si asupra prefului careia s-au efectuat cele mai mici ajustari.
Evaluarea bunurilor culturale prin abordarea prin piata implica analize diferite, in functie de ipotezele evaluarii (de exemplu, ipoteza pastrarii intr-un muzeu impune cuantificarea suplimentara a contributiei la prestigiul muzeului sau la mostenirea culturala nationala).

Abordarea prin venit m cazul evaluarii bunurilor culturale

Prin abordarea prin venit se estimeaza valoarea bunului cultural prin convertirea in valoare a unei forme de venit generata de bunul cultural respectiv.
Abordarea prin venit poate fi utilizata pentru evaluarea bunurilor culturale individuale, care sunt inchiriabile.

In mod normal, abordarea prin venit nu este practica pentru evaluarea majoritatii bunurilor culturale mobile.

Abordarea prin venit include doua metode de evaluare:

metoda capitalizarii venitului;
metoda fluxului de numerar actualizat (analiza DCF).

Metoda capitalizarii venitului se poate aplica numai daca se poate estima fluxul de numerar anual viitor, de natura unei anuitati fixe si daca se poate estima o durata de viata utila ramasa a unului cultural. In situatia in care se preconizeaza ca fluxul de numerar anual viitor va fi fluctuant este adecvata aplicarea metodei fluxului de numerar actualizat (DCF).
Aplicarea metodei DCF impune ca fluxul de numerar previzionat sa fie pozitiv; daca se previzioneaza fluxuri de numerar negative sau nule, atunci bunul cultural trebuie evaluat in ipoteza vanzarii.
Este important ca fluxurile de numerar previzionate sa fie corelate cu ratele de actualizare utilizate.
Metoda DCF poate sa conduca la valoarea de piafa numai daca fluxul de numerar previzionat este cel pe care participantii de pe piafa il estimeaza in mod normal, iar ratele de actualizare si de capitalizare sunt preluate de pe piafa.
Estimarea veniturilor, cheltuielilor aferente proprietarului, precum si rata de capitalizare/actualizare trebuie sa fie argumentate in raportul de evaluare. Argumentarea trebuie sa confina cel pufin sursele de informatii folosite, modul de verificare al acestora si modul de calcul, dupa caz.

Abordarea prin cost in cazul evaluarii bunurilor culturale

In cadrul abordarii prin cost, evaluatorul estimeaza mai intai costul de inlocuire al bunului cultural evaluat, la care face adaugiri pentru dieferetele de valoare cauzata de toate formele deprecierii (pierderea unicitatii, pierderea vechimii).
Abordarea prin cost nu poate fi folosita in cazul bunurilor culturale clasate la Patrimoniul National Cultural Mobil.

In mod normal, abordarea prin cost nu este practica pentru evaluarea majoritatii bunurilor culturale mobile.

Evaluatorul trebuie sa faca distincfia intre cele doua tipuri de cost de nou – costul de inlocuire si, respectiv, costul de reconstruire – si sa utilizeze unul dintre aceste tipuri, in mod consecvent, pe intreaga durata a analizei.
In evaluarea bunurilor culturale tipul costului curent adecvat pentru formularea unei indicatii asupra valorii acesteia este costul de reconstruire. Este recomandata folosirea numai ocazionala a costului de inlocuire, justificandu-se motivul apelarii la acesta.
In abordarea prin cost, cea mai uzuala metoda de estimare a costului curent (costul de nou) este metoda devizului.
Costul de reconstructie trebuie sa fie fundamentat pe date culese din surse credibile care vor fi prezentate in raportul de evaluare.

In raportul de evaluare aprecierile estimate trebuie sa fie prezentate inso|ite de argumentele care au stat la baza caiculului acestora. Nu este permisa utilizarea unor aprecieri fara a fi prezentat modul de estimare al acestora.

Analiza rezultatelor si concluzia asupra valorii

In fundamentarea concluziei asupra valorii, In raportul de evaluare se va face referire la abordarea sau abordarile In evaluare aplicate, la datele de intrare utilizate si la argumentarea concluziilor stabilite.
Selectarea si sustinerea abordarilor, metodelor si tehnicilor de evaluare adecvate depinde de calitatea, cantitatea si credibilitatea informatiilor disponibile, precum si de rationamentul profesional al evaluatorului, rationament ce trebuie prezentat In raportul de evaluare. In anumite situatii se poate ca una sau doua abordari sa nu fie relevante sau aplicabile, evaluatorul avand obligatia profesionala de a prezenta In cadrul raportului de evaluare argumentele si rafionamentele care au stat la baza neaplicarii acestora.
Rafionamentul profesional al evaluatorului se va concretiza In prezentarea argumentelor care motiveaza importanfa diferita acordata rezultatelor obfinute prin aplicarea metodelor de evaluare folosite, respectiv In selectarea rezultatului obfinut prin aplicarea uneia dintre metodele de evaluare, pe care evaluatorul Tl considera ca fiind cel mai credibil.
Rafionamentul profesional care sta la baza selectarii rezultatului final si stabilirea concluziei asupra valorii trebuie sa aiba In vedere credibilitatea, relevanfa si adecvarea informatiilor si ipotezelor luate In considerare In aplicarea metodelor de evaluare, In funcfie de scopul evaluarii
Nu este admisibila stabilirea valorii unui activ prin media aritmetica sau media ponderata a doua sau mai multe valori obfinute din aplicarea unor abordari sau metode diferite de evaluare, cu excepfia cazurilor In care reglementarile legale impun In mod explicit efectuarea unei medii a valorilor. Analiza rezultatelor se bazeaza pe rafionamentul profesional al evaluatorului.
Nu se va aplica o a doua abordare In evaluare, numai cu caracter formal, In cazul In care poate fi aplicata doar o singura abordare In evaluare, adecvata si bazata pe informatii de piafa suficiente, verificate si credibile.

Raportare

Confinutul raportului de evaluare va respecta prevederile SEV 103 Raportare.
La aspectele solicitate de SEV 103 se adauga urmatoarele precizari:

(1) Identificarea bunurilor mobile supuse evaluarii va include:

Dreptul de proprietate supus evaluarii;
Caracteristici fizice, legale si economice;
Orice ipoteze privind dreptul de proprietate trebuie sa fie clar precizate In raport.

(2) Ipoteze si ipoteze speciale

Ipotezele si ipotezele speciale trebuie grupate si prezentate Intr-o secfiune distincta a raportului de evaluare.

(3) Rezultatul evaluarii

Rezultatul evaluarii poate fi o singura valoare, de obicei rotunjita, sau un interval de valori, In cazul In care exista factori de risc cu influenta semnificativa asupra valorii.
Raportul de evaluare va include un comentariu privind efectul asupra valorii raportate a oricaror active corporale sau necorporale excluse din evaluare.

(5) Data raportului de evaluare

Data evaluarii nu poate fi ulterioara datei raportului.